Ce stie ea?

        O silueta firava, cu miscari si un neastampar enervant.  Pe cat de emotiva pe atat de puternica. Ochii mari, ca de caprioara, ce inspira blandete si liniste sufleteasca, dar care ascund siret niste trucuri ale vietii.  Zambet larg, dar mereu alt zambet. Cand imi povesteste, priveste in jur tematoare, fara insa a avea motive,  apoi isi cauta un punct fix si privirea ii ramane acolo... pierduta. Ganduri... idei... fapte...iluzii. Tresare si revine printre cu picioarele pe pamant. Nu este o persoana curajoasa, dar pusa in primejdie va lupta ca o leoaica. Vocea ii este ferma si nu ii tremura niciodata, dar este atat de melodioasa. Repeta obsesiv anumite aspecte, folosind alte expresii si exemple...O data, si inca o data si iar si iar.
Este prietena mea...una din prietenele mele. Nici nu imi fac griji ca nu intuiti cine ar fi dupa descriere. O femeie in floarea tineretii. Are un magnetism aparte. Ceva te indeamna sa o privesti, ba chiar sa-i adresezi o intrebare. Fii sigur ca iti va raspunde. Raspunde de obicei cu o intrebare. Fiecare raspuns al sau este insotit de un zambet pe care, pun ramasag ca nu-l vei uita.
Daca o intrebi despre  adolescenta, iti va raspunde cu sinceritate ca a fost o tanara rebela si plina de rautate si egoism. Asta te socheaza daca ai cunoscut-o dupa aceasta perioada. Era o fire  zglobie si  plina de neastampar. Nu si-ar fi imaginat niciodata ca se va casatori la o varsta frageda, ca va avea doi copii, ca va suporta ideea ca ei vor fi universul ei, ca se va juca cu ei de-a "baba oarba".
Fericirea, bucuria si satisfactia pe care i-o dau fiica sa si pruncul ce se va naste se citeste in irisul ei de culoarea castanei.

Este o femeie plina de intelepciune si blandete. Prea indrazneata, prea cicalitoare, dar cu intentii bune. Vorbeste mult...uneori obositor de mult.
In viata ei exista si un el... Inalt, cu ochii caprui, cu doua tatuaje - cu maniere de domn, de crai de curte veche, dar cu o statura de bodyguard. Bodyguard-ul ei...nimeni nu o va atinge, nimeni nu o va rani, nimeni nu o va pata..... Craiul s-a indragostit nebuneste de ea... O adora, o idolatrizeaza si e capabil sa o recunoasca dintr-o mie de femei, dupa miros, dupa grosimea firului de par, pe care adesea il mangaie.
Ea, traieste pentru el, iar el traieste pentru ea. EA ..o  femeie sigura pe ea...  a visat , si-a dorit si a reusit sa-l aiba pe acest barbat ravnit. Un barbat care sa o iubeasca si sa o respecte. Acesta, nu altul!
Povestea lor e lunga si frumoasa. Nu o pot reda, pentru ca este greu atunci cand nu ai trait chiar tu aceste sentimente, aceste jocuri, aceste pasiuni ale lor. Dar am inteles, acum, dupa ani ca sunt legati unul de altul.... Nicio dezamagire, incertitudine, problema, nemultumire nu i-a despartit...din contra.
Ea stie ca este puternic, iar el este sigur ca nimic nu le poate schimba viata impreuna... Ea stie ca-l iubeste, iar el este prea sigur de asta, ca sa isi mai aminteasca cat a tanjit dupa ea. Ea stie ca-l poate face fericit, iar el este convins ca doar ea il poate face fericit... El stie oare ce o face pe ea fericita?
Ce stie ea cu certitudine? Stie ca, vor avea doi copii frumosi, o fetita ce seamana cu el si un baietel, leit ea. Si vor trai fericiti si impacati cu ei si cu lumea, pana la adanci batraneti. inca putina rabdare si inca multa suferinta. Sunt sigura ca el ii va intoarce inzecit iubirea si ii va rasplati tineretea.

Balconul plin de amintiri...

Demult nu am mai privit de la balconul de la sufragerie. Ieseam doar sa intind rufele. Asta de cand mi-am luat loc de parcare in spatele blocului si doar acolo mai ies, pe acel balcon sa privesc...copiii cum bat mingea, maturatorii, masina si cativa tineri care joaca remy.
Balconul de la sufragerie are multe amintiri despre mine. In aceasta noapte am iesit in loja cu care aveam planuri mari cand am renovat apartamentul. Il doream cu doua fotolii din rachita si o masuta, cu flori colorate si parfumate. Acum nu este decat locul in care intind rufele si depozitez cauciucurile.

Mi-am aprins o tigara si priveam acelasi bloc de vis-a-vis. Vechi si plin de zoaie, cu zece etaje, cu tersa de la etajul unu deasupra cofetariei, dar acum, cu geamuri din termopan.
Cofetarie? Nu mai este cofetarie, este un BCR. Of! Si in locul chioscului alb de inghetata este o florarie a unor tigani. Imi placea Doina cu ciocolata. Era ieftina.. 2 lei.
Imi amintesc sau loja mea imi aminteste?
La etajul unu locuia Adela, care avea un caine frumos de talie mare si pe care il scotea pe terasa cofetariei. Isi facusera usa la balcon special pentru caine. Adela...ce nume... Nu-mi placea numele ei, dar ea era draguta.
La etajul 5 niste ciudati cu balconul plin de fiare si borcane.
Oana si Carmen locuiau la etajul 3. Mai mari ca mine, dar inca se mai jucau cu noi "frunza" si "castelul". Carmen era in echipa scolii la handbal. Era mai baietoasa, avea si o cicatrice in dreptul arcadei drepte. Doamne cate detalii imi aminteam dintro data. Acum le vad foarte rar venind la parintii lor cu copiii si sotii lor, incarcate cu cadouri.
La etajul 10 erau trei frati: doi baieti si o fata. Doi dintre ei erau gemeni, respectiv fata si unul din baieti. Niciodata nu am stiu cu care dintre ei pentru ca baietii semanau intre ei, dar niciunul nu semana cu ea. Oricum urati si pitici toti trei .
La etajul 8 vedeam cel mai bine...acelasi nivel cu apartamentul meu. Aici locuia Mugur. Un tanar cu cativa ani mai mare ca mine, dar foarte frumos. Toate fetele erau innebunite dupa el si chicoteau cand Mugur trecea indiferent pe langa noi. Se imbraca foarte frumos si cu haine aduse de pe "afara", nu de la Tricodava. Avea un caine Rottweiler pe care il chema "Baibaiatu`". Chiar asa il chema.  Multe fete mi-au umplut balconul sa-l vada pe Mugur fitosul ascultand muzica la maxim, in camera lui plina de afise cu CC Cath, Madonna s.a.
Dintre toti, doar pe Mugur il mai vad. Acelasi, dar fara Rottweiler si fara termopan.
Ce amintiri, ce copilarie frumoasa, iar balconul meu nu le-a uitat.
In fiecare seara priveam de la balcon, desenul "frunzei" pe care o jucam sa vad daca liniile trasate cu creta sunt perfecte, iar a doua zi le retusam.
Doar balconul meu stie cate pungi cu apa am aruncat in strada, eu si fratele meu :)
     
 (Va urma)

,,TOTUSI VEI FI A MEA"

    Nu sunt poet ca sa-ti scriu poezii din "burta" si nici "material" armonios nu mi-ai mai oferit pt a-ti scrie cea mai frumoasa poezie,dar sunt o gingasa fiinta si as putea sa-ti daruiesc DOAR DRAGOSTE ADEVARATA SI CURATA.   

 Cand valurile vremii si valurile singuratatii te vor cuprinde, iar gandurile tale se vor indrepta cu toata sinceritatea catre mine,vei lua aceasta foaie,o vei privi si vei sopti ,,A FOST O DATA". Intrun tarziu indepartat, intr-un colt de mult uitat,va sta aceasta foaie ingalbenita de timp,plina de cuvinte ce te roaga sa nu le uiti, intelegindu-le doar adevaratul lor sens. Sa stii caci chipul tau va sta mereu in preajma ochilor mei, insotindu-ma peste tot. Vocea ta patrunzatoare imi va apare mereu in urechi. 

Aud mereu acele cuvinte:,,TOTUSI VEI FI A MEA"si nu pot sa-mi explic de ce acum nu mai pot auzi aceasta imbinare de cuvinte care ma cutremura cand o auzeam. Poate oare Dumnezeu sa schimbe un om atit de repede? Sa-i ia sentimentele si sa nu i le mai intoarca? 

Daca m-ar intreba cineva ce dorinta as vrea sa mi se indeplineasca, as cere sa mai fii cu mine doar pentru un minut, sa-ti mai privesc o data ochii,sa-ti urmaresc degetele care ma mangaie si sa-ti mai simt o data fierbinteala buzelor... Speranta moare ultima, asa ca eu voi spera mereu la ceva frumos, la faptul ca intr-o zi voi auzi din nou,,TOTUSI VEI FI A MEA' vei fi a mea si nimic nu o sa ne mai poata desparti, poate doar moartea sau poate nici ea...la care eu iti voi raspunde:,,INTOARCE TE SI NU TE VOI LASA NICI O CLIPA SINGUR'...

Un "make-up" pentru SUCCES!

Privesc in oglinda cum  discurile demachiante, bine imbibate in “lapte Nivea” imi sterg de pe fata “zambetul, bucuria, nepasarea, curajul” si toate acele lucruri pentru care sunt invidiata si apreciata zi de zi.

Imi pare, totusi, ca demachiantul pe care-l folosesc, curata mult prea profund. Constat, ca in ultima vreme, odata cu machiajul, se sterge si tineretea.

In fiecare dimineata, imi ingrijesc chipul si nu ma abat de la ritualul meu. 

In primul rand, cu apa rece, imi spal chipul de toate visele urate si amintirile neplacute. Apoi cu delicatete, imi pun un strat fin de crema, care absoarbe prin porii tenului, toate suferintele, conducandu-le ordonat acolo unde le este locul… in sufletul meu.

Un strat discret de fond de ten imi acopera si cele mai neinsemnate dezamagiri. Ochii…Ochii vor fi cu grija conturati, pentru a ascunde tristetea. Rimelul ii va face sa para indrazneti si plini de bucurie, iar fardul  de pe pleoape, va evidentia un iris, cu un amestec de culori, de verde, maro si galben, putand sfida si intimida si cel mai temut adversar.

Si in sfarsit buzele, mangaiate cu un gloss “natur”, vor pune in valoare un zambet natural, cu care infrunt orice problema cotidiana.

Cu un astfel de “make up”, nici o problema, nici un obstacol, nici o lacrima si nimeni nu-mi va putea strica “machiajul”. Doar seara, oglinda, discurile demachiante si “laptele Nivea”.

Somn usor! 

Sarbatori fericite!

               In luna decembrie ca si de Paste, avem doua evenimente care ne pun in situatia de a trimite sms-uri cu urari, prietenilor, colegilor, sefilor, familiei: Craciunul si Anul Nou.

            Aceste sms-uri devenite obligatorii imi par a fi niste clisee. Toate mesajele seamana intre ele, sunt generale si copiate de pe internet daca nu chiar redirectionate catre lista din telefon.

            Asa am patit si eu acum cativa ani. Am primit in seara de Revelion foarte multe urari prin sms, care mai de care mai filosofice, altele in versuri, altele de prost gust si pentru ca primirea unui astfel de sms te obliga intro oarecare masura sa raspunzi expeditorului, am ales din cele primite pe cel mai simplu “La Multi Ani”. Am redirectionat sms-ul catre lista mea de contacte de telefon si am apasat tasta “sens”…  In acea secunda am realizat ca, nu numai ca nu m-am semnat ci ca sms-ul era transmis catre toti cu semnatura celui care mi-a transmis mie mesajul, adica am trimis 100 de sms-uri cu acelasi text semnat “Serghei Vlasov”…Fuck..am dat "send" si nu stiam cum sa opresc transmiterea sms-ului, as fi sunat la operatorul de telefonie mobila, dar era prea tarziu. Intrasem in panica si déjà primeam telefoane si sms-uri “Ema, tu esti?”, altii imi spuneau ca au crezut ca mi-a fost furat telefonul, altii imi raspundeau in gluma “bine mai Vasile” etc. Situatia a fost cat se poate de jenanta dar si ilara.

            M-am invatat minte si de atunci nu mai copiez mesaje si nu mai redirectionez sms-uri.

            

            Craciunul este una din cele mai importante sarbatori religioase, este sarbatoarea Nasterii Domnului, prilej de bucurie, pace si liniste spirituala. Este o zi in care daruim si primim multa iubire si caldura sufleteasca. Acest lucru se remarca in entuziasmul cu care se fac pregatirile pentru Craciun. Toata lumea, si cei bogati si cei saraci, si cei credinciosi si cei pagani,  cauta sa-si faca zilele acestea mai frumoase incepand de la partea culinara pana la impodobirea bradului si oferirea cadourilor.

            Va doresc multa sanatate, intelepciune, fericire, liniste, daruire, zambete si bucurii.

            Sarbatori fericite, dragii mei prieteni, frati, surori, parinti, colegi!

            LA MULTI ANI! 

Deschide-ti sufletul crestine!

       Cand eram copil simteam Craciunul din strada desi nu aveam atatea luminite. Simteam Craciunul din scara blocului desi aveam magazinele goale. Simteam Craciunul din fata usii. Miresme amestecate de cozonac fierbinte, carnati, portocala si brad le simteam fara sa-mi fortez narile.

        Imi amintesc ca pastram cojile de la rarele portocale si le imprastiam prin casa pentru a parfuma casa. Acum se strica portocalele in cos si parca nu mai au miros. Acum avem esente de aromo-terapie si spray-uri cu miros intens de brad si portocala, dar parca nu-i la fel. 

In copilarie, ore in tregi legam cu ata colorata bomboanele in pom si abea asteptam sa goelsc ambalajele atarnate. Confectionam lantisoare din hartie creponata si umpleam bradul cu stelute din "scartaietoare si multe globuri colorate. Acum avem mai multe dulciuri decat globulete...e o adevarata concurenta cine are bradul mai "cool", mai in "tendinte" (anul acesta se poarta violet). 

       Acum bucuria de a gasi un cadou sub brad este proportionala cu valoarea acestuia si nu mai citim si pastram felicitarile de Craciun datate. Nu ne mai satisfac, nu-i asa, esarfele, caciulitele, manusile si papucii pufosi de casa...cautam sub brad masini, LCD-uri, diamante, smart-phonouri, play-station-uri, Dolce&Gabana, Louis Vuitton.

          Ne trebuie un TIR pentru a merge in Cora, Real sau Metro dar nu dam un cozonac sau o portocala caminelor de copii sau de batrani...dar postam "cause" pe facebook fara sa clintim un cent. 

        Acum colindatorii mai mult cersesc decat colinda. Craciunul se petrece in Bamboo, nu in sanul familiei, iar la Tv o vedem pe Draguseanca imbracata cu bichini si "fese" de "craciunita", nu datini si colinde.. 

    Ce-i evident, ce-i grav.. acum nu ne mai bucuram in mod crestineste de Sfanta sarbatoare a Craciunului ci picam plasa snobismului. 

     Nu ne mai bucuram in mod real de Craciun ci doar postam poze cu brazi si "Mosi Craciuni", nu mai deschidem usa colindatorilor dar dam "like" colindelor pe facebook. 

       Nu ne mai bucuram de Craciun ci simulam bucuria Nasterii Domnului Iisus Hrisots! 

       Imi doresc si VA DORESC un Craciun ca cel al copilariei mele (voastre). Un Craciun plin de daruire si bunatate. Va doresc sa gasiti sub brad nimic mai mai mult decat intelepciune, sanatate si pe toti cei dragi voua. 

      Fie ca Sfanta sarbatoare sa va indrepte pasii spre cel mai apropiat camin de copii sau de batrani spre a oferi o haina, o jucarie veche, un cozonac de 5 lei, o ciocolata de 2 lei, un kg de portocale sau macar, macar o mica bucurie acestor sarmani. 

        

Gura bate curu`

Consider ca prietenia nu are nevoie de reguli. Nu trebuie sa iti spun sa nu spui nimanui ceva, pentru ca insasi prietenia noastra iti interzice divulgarea oricaror secrete. Prietenia nu permite barfa, denigrare, suparari si mai ales razbunari.
Si mai grav...cum mai poti spune dupa toate acestea "te iubesc"?!!!
Cum sa-mi spui..."mi-ai gresit, te iert, te iubesc, dar cere-ti iertare vecinului de la etajul 5, pentru ca m-am plans la el (cand ne-am intalnit la lift) si e foarte suparat pe tine ca m-ai suparat, incat te-a sters din lista de intretinere?"
Presupunand ca ti-am gresit, ca am exagerat cu furia mea...tu ma ierti, iar pentru asta trebuie sa-mi cer iertare la jumatate de oras ca te-am suparat?...

Da..recunosc ca sunt prea dura...in exprimare si cand consider ca sunt nedreptatita exagerez. Ajung in acest moment dupa prea multe nedreptati si da... imi vars nervii pe cei mai putin nevinovati, dar daca nu esti capabil sa ma suporti, nu imi esti prieten. Pentru ca prietenilor le ofer TOT...tot ce am eu, ma sacrific si nu le cer in schimb decat prietenia, decat sa ma suporte.... dar nu sunt nebuna, nu sunt nedreapta.
Pe scurt...
Gura bate curu`